Draga mea,

te caut de foarte mult timp.am intrebat de tine prin toate colturile orasului.buticurile de antichitati nu te-au mai vazut de o vesnicie,teatrul aproape ca te-a uitat,iar zilele de vara cu zambet mi-au cerut o poza pentru ca nu-ti mai stiau numele.ieri,am vazut cum muzica lipea afise pe stalpi,in speranta ca poate te gaseste cineva...stiu ca ai avut multe de indurat,stiu ca vrei o pauza,dar stii si tu la fel de bine ca fara tine nu se poate.totul sta pe loc si timpul merge pe strada in baston...asa nu se mai poate....ne degradam toti si incepem sa uitam ce asteptam.
vreau sa-ti mai spun ca eu nu sunt bine si lipsa ta imi provoaca migrene si tremur de maini.eu o sa te astept in continuare,dar sa stii ca,dintre toti,eu am mucegait cel mai repede...
sper ca vacanta ta sa fie placuta,dar intoarce-te in oraselul nostru....fara tine suntem doar niste localnici rataciti pe trotuare...

te astept cu nerabdare,loiala ta "pierduta"


Destinatar:ratiunii mele egoiste
Catre:un colt pierdut de lume cu valuri si nisip

...aminteste-ti cubul...

isi tine genunchii stransi in palme...simte ca nu mai are aer si toata pielea ii e plina de sudoare.in cubul ei de sticla aerul e imbacsit si fiecare particula ii face ochii sa lacrimeze.
pe laturile cubului ii apar gravate fete...fiecare privire primita ii lasa o zgarietura pe maini.de cand e prizoniera cubului inima a inceput sa-i bata mai incet si uita din ce ince mai repede...
nu-si mai aminteste cum se simt fluturii in stomac,nu mai stie ce gust au lacrimile bucuriei si tot ce viseaza ii lasa fiori pe spate...nici macar nu mai stie de cat timp e captiva cbului...tot ce-si mai aminteste e ca intr-o zi a plecat sa vada soarele si umbra i s-a pierdut...a cautat-o cateva zile,pana cand nu a mai stiut cum arata soarele...
degeaba incearca sa-si aduca aminte acum si cum lumineaza soarele si ce forma are umbra ei...cubul i-a furat toate amintirile frumoase si i-a lasat fete si priviri incruntate.nici privirile nu le recunoaste prea bine...in mintea ei ochii astia ii spuneau cuvinte frumoase si ii promiteau fericire...acum realizeaza ca i-au oferit doar grame de fericire si zambet la minut...cate minciuni a gustat pana sa ajunga in cub!...ce dulci pareau atunci toate cuvintele astea!...acum au un gust amar si taios care ii inteapa limba de fiecare data cand vrea sa uite...
reusea uneori sa scape de priviri...aburea sticla cubului,dar dura aproape o eternitate si efortul o adormea...si ii era atat de frica sa adoarma!...de cate ori visa,se trezea cu degetele insangerate si cu inima rupta.trebuia sa plateasca un pret prea mare pentru singuratate si deja nu mai avea petice pentru imima...
acum tanjea din nou dupa o clipa de liniste...stia ca va fi prizoniera cubului pentru totdeauna si nu mai suporta tortura...
a privit pentru ultima data fetele din cub...a sperat sa-si aminteasca macar in ultimul moment culoarea fericirii si a inceput sa abureasca peretii de sticla...a simtit fiecare cusatura a inimii rupandu-se...si-a vazut unghiile sangerand si..pentru ultima data,a privit ochii din mare si le-a spus "adio"...