au nom de Manon

you made her cry. then I cried.

10-16 aprilie

 De data asta nu mi-am mai amintit. Mi-am imaginat. Am visat.

 Se făcea că eram fericită...Stăteam pe o terasă însorită, iar tu îmi povesteai cum e la tine, acolo, în neant.
Aveai în mână un album de fotografii. Erau poze cu ce a fost, ce este și ce va fi. Mi-ai spus că „ce va fi” e surpriză, „ce este” știu și eu că e hazard, dar „ce a fost” pot să văd...Și mi-am revăzut copilăria. A durut puțin, dar doar din pricina nostalgiei.
 Am stat cu amintirile pe umeri până la apus. Mi-ai povestit cum era înainte de mine, cum era când eu nu știam ce înseamnă a fi om, cum am fost eu făra tine...asta o uitasem sau, poate, m-am obligat să o uit...
Cu lacrimi în ochi ți-am mulțumit, ți-am spus că a fost ziua mea de ziua ta...am închis ochii și era dimineață. Era deja 16 aprilie, deși adormisem de ziua ta...
Poate am visat prea mult, poate mi-am imaginat în zadar copilăria...Sau poate mi-e prea dor de tine, bătrânelul meu simpatic!

La mulți ani,ție! La multe seri cu amintirea ta în suflet, mie!

Ca de obicei, ne revedem primăvara ce va veni...