.......................se cauta,apoi se uita

oare sperantele rad de noi atunci cand trecem pe langa ele si nu le vedem?probabil se intalnesc toate intr-o cafenea la colt de strada si isi povestesc despre cum ne-au scapat printre degete si de data asta.....cateodata,asa dezorientati cum suntem,prindem de maneca speranta altcuiva.....si din egoism o pastram pentru noi-nu se cade sa dai drumul unei sperante,chiar daca nu iti apartine-
dar cei care nu isi croiesc sperante ce fac toata ziua?....urmaresc umbre prin oras?.... :
Am cunoscut intr-o zi o fetita care obosise....obosise sa mai alerge dupa sperante in fiecare zi,nu mai rezista sa se intoarca acasa in fiecare seara cu mainile mirosind a speranta si cu dezamagirea pe umar....s-a apucat de urmarit umbre.erau mai usor de gasit.umbrele nu fug de tine;cele mai curajoase te cauta si iti sar in cale. fetita asta gasea cate un manunchi de umbre in fiecare zi,dar tot avea pe umar fire de regret si dezamagire.de ce?..pentru ca de fiecare data cand gasea una si calca pe ea picioarele ei simteau doar trotuarul rece,ca si cum umbra nici n-ar fi existat.....asta ii colora ochii in lacrimi in fiecare zi....
Umbrele nu se simt,se vad si se uita

rosu.profan.elixir.lady

poarta pantofi cu tocuri cui
si fuste putin trecute peste genunchi.
are unghiile rosii
si fata de portelan.
de sub masca pe care o poarta nu evadeaza niciun sentiment.
rade discret
si zambeste elegant.
are vocea de miere
si vorbeste rar fara sa faca risipa de cuvinte.
emana mister si un vag parfum de trandafiri.
sta intr-o cafenea unde se asculta jazz
si citeste o carte de dostoievski....
fumeaza cu miscari lente si cu un aer plictisit..
gusta dintr-o cafea indulcita cu zahar brun,
iar privirile lor fascinate o analizeaza si incearca sa o demaste
e ea...
sfanta si pacatoasa,
inocenta si demonica,
Ioana D'Arc,
Maria Magdalena,
Emily Dickinson...
e cate putin din toate femeile,
e un personaj,
o Lady...

~ the more you act like a lady,the more he'll act like a gentleman ~

mon petit l'oiseau

"am vrut sa-mi cumpar un suflet din piata"

si?....ai gasit ceva?

"nimic.aveau doar suflete la mana a doua.batrane,pacatoase,uzate,vinovate,mincinoase,demonice.nimic din ce cautam.eu voiam un suflet inocent si amnezic care sa zambeasca in coltul gurii cand il certi."

chiar n-ai gasit nici macar unul mai curatel?....cum sa aiba doar cianuri?

"deh...stii doar ca sufletele colorate si parfumate sunt greu de gasit.in plus,cine s-ar indura sa vanda unul?....eu l-as pastra pentru mine"

da,Manon.....ai si tu dreptate,dar nu cred ca negustorii procedeaza asa.

"eu cred ca da.am fost de atatea ori la piata si mi-am cautat un suflet alb... si niciodata n-am gasit....incep sa cred ca sunt intr-adevar doar un mit"

nu mai gandi asa de cenusiu.....se vede ca ai uitat sa-ti cumperi sticluta cu speranta....

"asa e.de data asta nu mi-am mai cumparat "

de ce?...stii foarte bine ca ai nevoie de ea ca sa te vindeci de insomnii.

"stiu,dar mi-am dat toata energia pe un balon umflat cu franturi de copilarie.nu m-am putut abtine sa nu-l iau....e atat de viu colorat...iar copilaria din el se aude fredonand <>....stau tota ziua cu el in vant si-i ascult cantecelul...."

.............
manon,stii cumva daca aveau la piata si fiole cu resemnare?

"aveau....si aveau si cateva frimituri de zambet curat....sa-ti iei...isi merita pretul."

".......scot din buzunar pachetul de tigari.imi aprind una si privesc fascinata la oamenii care se plimba prin parc.el ma tine in brate si vrea atentie.povesteste vrute si nevrute,dar nu-l aud.....e mult prea departe.nu am chef de el,de oameni.as prefera sa fiu singura,cu o carte in mana.asta m-ar face mult mai fericita. el e in continuare mult prea vesel si plin de energie pentru dispozitia mea.....i-as spune sa taca,sa ridice privirea si sa se uite la nori macar 5 minute.....dar nu-i spun....stiu ca nu ar intelege.....el nu pricepe astfel de momente.nu intelege cum e sa te uiti la nori si sa te amuzi cautand sa deslusesti formele lor ciudate......nu intelege cum pot sa-mi irosesc ore si energie intr-o polemica despre religie,comunism sau nazism.....nu intelege de ce sunt ironica doar pentru ca vreau sa ma amuz.....nu vrea,cand mor de plictiseala,sa inventeze cu mine personaje aiurite care traiesc mancand doar acadele si au voci pitigaiate....nu vrea sa cante cu mine pe strada "frere Jacques" sau "melc,melc codobelc".....zice ca se uita lumea ciudat la noi...si nu rade cand ii zic: "atunci sa cantam incet si fals....sigur n-o sa se mai uite nimeni la doi afoni..."e mult prea...aici....si n-o ia niciodata pe langa drum,prin iarba......nu vorbeste niciodata despre pinguini doar pentru ca e cald afara si pentru ca subiectul se potriveste cu situatia ca peretele cu nuca.... .....dar ma iubeste....sa fie oare de ajuns?...."(fragment dintr-o scrisoare trimisa de Manon, intr-o zi de primavara cu migrene,Ratiunii sale)

unele persoane ii provaca mancarimi.cand isi aminteste de el i se inrosesc incheieturile mainii drepte.pentru ca are regrete.pentru amintirea lui lasa in urma o aroma de renuntare.pentru ca e alergica la imaturitate.
unii oameni ii provoaca migrene.drumurile vietilor lor incurcate si alambicate o ametesc.pentru ca-i place simplitatea.pentru ca militeaza pentru sinceritate.
cei mai multi ii provoaca indiferenta.empatia ei din trecut s-a transformat in nepasare.ii pasa doar de cei care merita,iar pentru restul nu-si uzeaza vorbele de suflet.asa reuseste sa se economiseasca.nu se mai risipeste pentru cauze fara viitor.
si putini sunt cei care ii provoaca zambet.pe acestia ii pretuieste ca pe o bucatica de luna cazuta in palmele ei.nu le arata.nu stie cum.dar bucatica de luna stie sa-ti citeasca in ochi.

uneori isi vede viata ca pe o comoara care valoreaza 2 galbeni uzati de secole si razboaie