Ecoul

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

s-a trezit cu amintirea acelui miros ...si toata ziua a plutit.
a visat frumos...marea...si a plutit.
i-a fost frica...nu voia sa-i piarda valurile...

"the mirror doesn't look like you anymore"

untold

remember when i told you how much i hate you?
am mintit
you can't hate someone who's dead
pentru mine nu te-ai nascut

life's a bitch,isn't it?

.......................se cauta,apoi se uita

oare sperantele rad de noi atunci cand trecem pe langa ele si nu le vedem?probabil se intalnesc toate intr-o cafenea la colt de strada si isi povestesc despre cum ne-au scapat printre degete si de data asta.....cateodata,asa dezorientati cum suntem,prindem de maneca speranta altcuiva.....si din egoism o pastram pentru noi-nu se cade sa dai drumul unei sperante,chiar daca nu iti apartine-
dar cei care nu isi croiesc sperante ce fac toata ziua?....urmaresc umbre prin oras?.... :
Am cunoscut intr-o zi o fetita care obosise....obosise sa mai alerge dupa sperante in fiecare zi,nu mai rezista sa se intoarca acasa in fiecare seara cu mainile mirosind a speranta si cu dezamagirea pe umar....s-a apucat de urmarit umbre.erau mai usor de gasit.umbrele nu fug de tine;cele mai curajoase te cauta si iti sar in cale. fetita asta gasea cate un manunchi de umbre in fiecare zi,dar tot avea pe umar fire de regret si dezamagire.de ce?..pentru ca de fiecare data cand gasea una si calca pe ea picioarele ei simteau doar trotuarul rece,ca si cum umbra nici n-ar fi existat.....asta ii colora ochii in lacrimi in fiecare zi....
Umbrele nu se simt,se vad si se uita

rosu.profan.elixir.lady

poarta pantofi cu tocuri cui
si fuste putin trecute peste genunchi.
are unghiile rosii
si fata de portelan.
de sub masca pe care o poarta nu evadeaza niciun sentiment.
rade discret
si zambeste elegant.
are vocea de miere
si vorbeste rar fara sa faca risipa de cuvinte.
emana mister si un vag parfum de trandafiri.
sta intr-o cafenea unde se asculta jazz
si citeste o carte de dostoievski....
fumeaza cu miscari lente si cu un aer plictisit..
gusta dintr-o cafea indulcita cu zahar brun,
iar privirile lor fascinate o analizeaza si incearca sa o demaste
e ea...
sfanta si pacatoasa,
inocenta si demonica,
Ioana D'Arc,
Maria Magdalena,
Emily Dickinson...
e cate putin din toate femeile,
e un personaj,
o Lady...

~ the more you act like a lady,the more he'll act like a gentleman ~

mon petit l'oiseau

"am vrut sa-mi cumpar un suflet din piata"

si?....ai gasit ceva?

"nimic.aveau doar suflete la mana a doua.batrane,pacatoase,uzate,vinovate,mincinoase,demonice.nimic din ce cautam.eu voiam un suflet inocent si amnezic care sa zambeasca in coltul gurii cand il certi."

chiar n-ai gasit nici macar unul mai curatel?....cum sa aiba doar cianuri?

"deh...stii doar ca sufletele colorate si parfumate sunt greu de gasit.in plus,cine s-ar indura sa vanda unul?....eu l-as pastra pentru mine"

da,Manon.....ai si tu dreptate,dar nu cred ca negustorii procedeaza asa.

"eu cred ca da.am fost de atatea ori la piata si mi-am cautat un suflet alb... si niciodata n-am gasit....incep sa cred ca sunt intr-adevar doar un mit"

nu mai gandi asa de cenusiu.....se vede ca ai uitat sa-ti cumperi sticluta cu speranta....

"asa e.de data asta nu mi-am mai cumparat "

de ce?...stii foarte bine ca ai nevoie de ea ca sa te vindeci de insomnii.

"stiu,dar mi-am dat toata energia pe un balon umflat cu franturi de copilarie.nu m-am putut abtine sa nu-l iau....e atat de viu colorat...iar copilaria din el se aude fredonand <>....stau tota ziua cu el in vant si-i ascult cantecelul...."

.............
manon,stii cumva daca aveau la piata si fiole cu resemnare?

"aveau....si aveau si cateva frimituri de zambet curat....sa-ti iei...isi merita pretul."

".......scot din buzunar pachetul de tigari.imi aprind una si privesc fascinata la oamenii care se plimba prin parc.el ma tine in brate si vrea atentie.povesteste vrute si nevrute,dar nu-l aud.....e mult prea departe.nu am chef de el,de oameni.as prefera sa fiu singura,cu o carte in mana.asta m-ar face mult mai fericita. el e in continuare mult prea vesel si plin de energie pentru dispozitia mea.....i-as spune sa taca,sa ridice privirea si sa se uite la nori macar 5 minute.....dar nu-i spun....stiu ca nu ar intelege.....el nu pricepe astfel de momente.nu intelege cum e sa te uiti la nori si sa te amuzi cautand sa deslusesti formele lor ciudate......nu intelege cum pot sa-mi irosesc ore si energie intr-o polemica despre religie,comunism sau nazism.....nu intelege de ce sunt ironica doar pentru ca vreau sa ma amuz.....nu vrea,cand mor de plictiseala,sa inventeze cu mine personaje aiurite care traiesc mancand doar acadele si au voci pitigaiate....nu vrea sa cante cu mine pe strada "frere Jacques" sau "melc,melc codobelc".....zice ca se uita lumea ciudat la noi...si nu rade cand ii zic: "atunci sa cantam incet si fals....sigur n-o sa se mai uite nimeni la doi afoni..."e mult prea...aici....si n-o ia niciodata pe langa drum,prin iarba......nu vorbeste niciodata despre pinguini doar pentru ca e cald afara si pentru ca subiectul se potriveste cu situatia ca peretele cu nuca.... .....dar ma iubeste....sa fie oare de ajuns?...."(fragment dintr-o scrisoare trimisa de Manon, intr-o zi de primavara cu migrene,Ratiunii sale)

unele persoane ii provaca mancarimi.cand isi aminteste de el i se inrosesc incheieturile mainii drepte.pentru ca are regrete.pentru amintirea lui lasa in urma o aroma de renuntare.pentru ca e alergica la imaturitate.
unii oameni ii provoaca migrene.drumurile vietilor lor incurcate si alambicate o ametesc.pentru ca-i place simplitatea.pentru ca militeaza pentru sinceritate.
cei mai multi ii provoaca indiferenta.empatia ei din trecut s-a transformat in nepasare.ii pasa doar de cei care merita,iar pentru restul nu-si uzeaza vorbele de suflet.asa reuseste sa se economiseasca.nu se mai risipeste pentru cauze fara viitor.
si putini sunt cei care ii provoaca zambet.pe acestia ii pretuieste ca pe o bucatica de luna cazuta in palmele ei.nu le arata.nu stie cum.dar bucatica de luna stie sa-ti citeasca in ochi.

uneori isi vede viata ca pe o comoara care valoreaza 2 galbeni uzati de secole si razboaie

Colectia Cutiei cu adevar si a Ingerului pacatos

scoate din cutiuta de lemn cu lacat ruginit si inverzit de vreme un bilet.era,de fapt,o bucata dintr-un servetel galben,luat dintr-o cafenea aglomerata si plina de fum si voci.citeste biletul si zambeste in coltul gurii.
"ce ai scris acolo?spune-mi!izbucneste el intr-un exces de curiozitate..."
"chiar vrei sa stii?il intreaba Manon cu o voce mieroasa si atat de neobisnuita pentru ea"
"da, vreau!e despre mine,nu?...d'aia esti asa de amuzata...."
"ai ghicit.e despre tine....si partea amuzanta e ca bucata asta de servetel te descrie perfect.ironic,nu?"
"ce e ironic Manon?"
"e ironic cum esenta ta s-a rezumat la bucata de hartie de proasta calitate,la un cuvant"
"cum adica?"(el devine din ce in ce mai nelinistit si mai curios)
"ah...sa inteleg ca nu ai recunoscut cutia......"
"Manon,termina cu joaca.....nu stiu ce e cu acea cutie....nu stiu de ce razi..si ca sa fiu sincer ma cam sperii....."
ea incepe sa rada zgomotos,dezvaluindu-si dintii albi ca niste picaturi de lapte inghetate.
"dragul meu,cutia asta are o mare calitate....este o cutie pierduta de un inger pacatos care s-a ascuns printre oameni de mania lui Dumnezeu"
"de ce era Dumnezeu manios pe el?"
"pentru ca L-a mintit...fara sa clipeasca...fara sa-i tremure genunchii.asa ca a fost nevoit sa fuga din Rai....si pentru ca oricum cazuse in pacat,ingerul nostru s-a gandit sa plece cu un suvenir...asa ca a furat cutia asta.....si o pune in slujba celor mai pacatoase dintre creaturile Domnului:oamenii.........si uite asa,din pacatos in pacatos cutia a ajuns la mine"
"frumoasa poveste,Manon.....dar tot nu mi-ai spus care e secretul ei si ce legatura are cu mine...."
"Cutia cu adevar poate sa reduca oamenii la un singur cuvant"
"adica...."
"....te descrie intr-un singur cuvant....si pe biletelul asta e cuvantul tau"
"si e asa de amuzant pentru ca......"
"pentru ca ar fi trebuit sa citesc biletul asta inainte sa incep sa te iubesc"
"spune-mi,Manon...ce scrie?"
"scrie: MINCINOS"
in clipa in care Manon a rostit cuvantul cerul s-a intunecat si un vant rece si usturator a inceput sa bata.el,mincinosul, a inceput sa urle de durere si sa se tavaleasca prin praf.ochii i se inrosisera si avea doua picaturi de sange in coltul gurii.tortura a durat cateva minute si apoi totul a disparut.....si el.Manon nu stia unde dispar toti odata ce rostea cuvantul pe care il gasea in cutiuta,tot ce stia era ca acel cuvant cuprindea toata esenta omului respectiv...si.....odata eliberata aceasta putere,disparea si biletelul si omul....iar pe Cutie aparea o zgarietura...semn ca inca un om era inclus in colectia Cutiei cu adevar si a ingerului pacatos.lui Manon ii placea sa lucreze pentru inger...ii placea sa colectioneze oameni...oricum asta ii era sortit.....fusese aleasa dintre mii de pacatosi.trebuia sa ascunzi secrete groaznice ca sa poti atinge Cutia.ea o putea atinge...si..in plus,simtea inimile celor din colectie cum bateau nelinistite.

Vanatorul de suflete

se hraneste cu oameni.alege din ei cele mai nobile sentimente si le absoarbe ca pe apa.nu le mai lasa nimic.are nevoie de fericirea lor,de iubirea pe care o emana si cel mai mult ii place aroma sinceritatii lor.seamana la gust cu ciocolata,dar are in plus si parfum de compromis.traieste printre suflete si se preface unul de-al lor.ii amageste cu aparenta increderii si ii ameteste cu mirosul prieteniei.oamenii sunt naivi si ii cad in plasa ca musculitele in panza de paianjen.putini au fost cei care au reusit sa scape.....si nu se considera fericiti.au fost nevoiti sa-si vanda sufletul pentru o cutiuta de uitare.
nimeni nu stie cum arata.se spune ca ia forma dorintelor noastre si ca miroase intotdeauna a primavara.dar de unde sa stim noi cum arata dorintele noastre?sunt atat de multe,incat in fiecare zi au alta infatisare.
cei mai curajosi i-au dat si un nume "Vanatorul de suflete".multi au incercat sa gaseasca o cale de a-l goni dintre noi.au esuat.cat timp oamenii vor incerca sa fie buni,el ii va cauta si cu siguranta ii va gasi.singurul scut in fata lui este indiferenta,dar e periculoasa pentru suflet....il stinge cu zilele si intuneca lumina din ochi.
dupa un timp oamenii s-au resemnat.nu le-a ramas decat speranta ca nu vor fi tocmai ei cei alesi de Vanator.inca le este teama sa se uite in ochii celorlalti....groaza ca ar putea descoperi un monstru e mai puternica decat orice curiozitate.prezenta Vanatorului de suflete a transformat Lumea intr-un loc al aparentelor si al fricii de a fi om.toti am devenit niste carti inchise,cu pagini rupte,corectate si uitate.nu mai avem vise marete si nici pretentii de la viata.nu ne mai impartasim parerile,visele,dorintele.....le pastram pentru noi si cand ni le amintim ne uitam intotdeauna peste umar,de teama sa nu le ia cineva urma.tot ce a mai ramas este speranta ca intr-o zi doi curajosi ii vor strapunge inima cu pumnalul iubirii pure.poate acea zi va veni inainte ca Vanatorul sa puna stapanire pe toti cei care inca isi aud bataile inimii.....
"Welcome to my house.Come freely.Go safely.And leave something of the happiness you bring!"
-----

macul inrosit de uitare

Picioarele zgariate si pantofii rupti o purtara pe un camp plin cu maci.Nu avea unde sa se ascunda....oricum inima ii batea atat de tare incat ar fi dat-o de gol.Venise momentul sa fie o carte deschisa,degeaba a tot incercat sa amane.....acum nu mai putea sa se ascunda.Ochi caprui o priveau incruntati,maini curioase o trageau de par,o incercuiau,voiau sa-i smulga secretul din suflet si de fiecare data cand o atingeau pielea i se necroza.Stia ca nu se poate lupta cu ei....stia ca mainile-i sunt prea firave ca sa o salveze, ca sufletu-i prea sifonat ca sa mai poata zbura, ca buzele-i deveneau sangerii cand mintea si ei ar fi citit-o imediat.Nici macar un print pe cal alb n-o mai putea salva,poate doar groparul care demult i-a furat inima si a ascuns-o intr-o groapa umeda si cu mucegai,dar el nu mai este....a disparut cand a incetat sa se mai uite la ea.
Cercul format de trupurile lor reci devenea din ce in ce mai mic.Imbacseau aerul si carbonizau macii rosii.Ea incepe sa tuseasca,ameteste.Genunchii ii tremurau.Se prabuseste printre macii carbonizati si inchide ochii resemnata.....
Se trezeste singura in intuneric.Gata.Se terminase.Ei ii furasera tot: secretul,adevarul,energia....nu mai ramasese nimic din ea.....poate doar singuratatea si intunericul.
Era sleita de puteri,dar stia ca trebuie sa se adune din noroi si sa mearga mai departe.Se ridica cu greu in picioare,isi scutura pantofii de carbuni,isi aranjeaza rochia neagra si isi repara maneca stanga cu un ac de siguranta ruginit.Trage adanc aer in piept;simte cum mirosul macilor arsi ii inunda narile si coboara incet catre stomac,acolo, aroma de arsura isi face cuib si o insoteste toata ziua.Cu singuratatea in vene porneste ametita catre orasul Uitare;orasul pe care il vazuse ea pe o vedere primita de la un cersetor din gara.Ii placea cum oamenii din fotografie erau tot timpul veseli si isi faceau timp sa o salute si pe ea.Auzise ca aici poti fi cine vrei,cum vrei si cel mai important: uiti cine ai fost.......si nimeni nu te intreaba asta,toti iti zambesc ca si cum ai avea o aura de binecuvantare in jurul tau.Nimeni nu stie cum ajungi in Oasul Uitarii,insa toti au ierburi si prafuri si pastile care se presupune ca te poarta pana acolo,dar cand se intorc in lume te agata si pe tine si te iau cu ele.Te lasa doar sa vizitezi Orasul pentru cateva ore,apoi piratii realitatii te imbrancesc si iti deschid ochii. A fost si ea in Oras.Isi aminteste ca s-a distrat si ca ochii ii erau tulburi de bucurie.A reusit sa-si aduca o amintire de acolo:un creion cu varful rupt care miroase a portocala.Il tine ascuns sub pat si in fiecare seara ii face loc sub perna ei.O adoarme cu aroma lui de amintiri invelita in speranta si o face sa viseze alb.Azi nu se mai duce in vizita.A gasit intr-un final calea spre Oras,iar biletul este doar dus.Iese de pe campul cu maci si se opreste langa autostrada.Asfaltul incins ii sopteste cuvinte dulci,ii promite...."hai,stii ca asa ajungi acolo,te asigur..." Isi scoate pantofii,ii facusera rani la degete si o impiedicau sa alerge hotarat.Atinge asfaltul cu piciorul gol.Se frige.Era prea fierbinte si talpile i se lipeau de smoala topita.Nu mai conta acum...nu mai conta cat de greu era drumul sau cat de dureros e sa ajungi la el;tot ce era important era faptul ca la capatul lui clipeste Orasul Uitarii.Isi lipeste piciorul stang de smoala,apoi pe dreptul.O loveste in obraz teama.Ii lasa o zgarietura adanca pe care si-o acopera repede cu mana..."nu acum...e prea tarziu sa te razbuni pe mine,iar ranile provocate de tine nu mai dor!".Incepe sa alerge printre claxoane si frane.Lacrimi de sudoare ii curg pe frunte.Inchide ochii si goneste toate gandurile din jurul ei.Strange din pumni pana cand unghiile ii cresteaza palmele.Vrea sa tipe,dar nu mai are timp....ceasul ii incetineste....mai sunt cateva secunde... Gata.Uriasul a dus-o in Orasul Uitarii.

suntemdoiactoritonti

rumoare.
toti se aseaza confortabil in scaunele cu tapiterie de catifea.
se sting luminile.
liniste.
jucam intr-o piesa proasta la un teatru obscur din provincie.suntem doi actori jalnici.eu uit replicile.tu te impiedici pe scena.ne apuca rasul uitandu-ne la cei din sala.
piesa se vrea o drama despre "teatrul vietii" si lupta muritorilor cu el.noua ne iese tragicomedie.nu mai stim cate acte am jucat sau cate mai avem.spectatorii nu inteleg ce jucam noi....pentru ca vorbim cand prea tare,cand prea incet.cateodata nu ne auzim unul pe celalalt.
ce amatori suntem!.....doi actori jalnici si amatori,intr-o piesa proasta,la un teatru obscur,cu spectatori plictisiti si de plastic.
cortina.
"doamnelor si domnilor,crutati-i,va rog,de furia dumneavoastra pe acesti doi amatori care v-au stricat o dupa-amiaza atat de insorita.cu totii am fost la un moment dat nepriceputi,dati-le sansa sa invete sa fie actori!va multumesc pentru rabdarea acordata...."
cortina din nou.
aplauze.

bilet

mi-am lasat sufletul in buzunarul hainei tale.in stangul.ti l-am dat ca sa ai grija de el mai bine decat as putea eu. ocroteste-l...e timid si fragil.
o sa-mi caut si eu prin buzunare....poate gasesc acolo sufletul tau...

P.S: nu uita sa-l invelesti bine inainte de culcare...e foarte friguros .... Manon

Manon si Timpul

Manon: ce s-a intamplat cu zilele de vara in care saream coarda si visam sa fiu "mare"?
Timpul: acum esti "mare"
Manon: ..... si...imi place?
Timpul: cateodata....uneori te face sa te simti libera...
Manon: am avut vreodata de ales?
Timpul: nu. vei ramane asa pana la sfarsit.
Manon: si uit ca am fost odata copil?...
Timpul: nu uiti.....amintirea copilariei o sa fie paharul tau de apa din desertul vietii....
Manon: dar amintirea asta doare....
Timpul: eu ma ocup de uitarea sau regretarea trecutului si de mersul lin al viitorului...la copilarie nu ma pricep....
Manon: si eu ce fac acum?...
Timpul: deseneaza-ti o copilarie noua...

well....

now,little miss,there is your medicine

isi ia medicamentul de fiecare data.nu se opune,chiar daca nu-i place gustul lui.e amar si lipicios.ii ramane pe cerul gurii si se chinuie o zi intreaga sa-i uite aroma ranceda.

cateodata trebuie sa-l ia in fiecare zi.nu ea face regulile.asa i s-a impus.....

azi nu trebuie sa mai inghita medicamentul.se pare ca nu mai e nevoie de nicio doza de realitate.e fericita....realitatea ii face ochii sa lacrimeze.