suntem toti niste definitii relative ale soartei jucause...

Rutina~ atunci cand te uiti in oglinda,dar nu te vezi,doar descoperi o reflexie obosita si cercanata,cu ochii rosii,udati de lacrimi...


Fericire~ visul pe care il alergi,pentru care iti rupi farami din inimia,iti julesti genunchii si iti anihilezi simturile; visul care iti provoaca usturime in talpi si bataturi la degete;unica speranta ce te face sa bei apa in fiecare zi, singurul motiv care te ridica dimineata din pat si te tine de maneca atunci cand visezi sa dispari.


Prieteni~cei ce te consuma,te incarca,te inspira,te doboara,te ajuta,te incurca; sunt cei pe care vrei sa-i iei cu tine in eternitate pentru ca stii ca doar ei iti pot face Iadul mai suportabil.


Iubire~ o legenda cu printi si printese in care "tu" nu ai nici macar rolul de zmeu,nici povestitor nu ai voie sa fii...trebuie sa te multumesti cu statutul de cititor insetat si intristat;este o teorie filozofica in care nici creatorii ei nu credeau,dar pe care sperau sa o experimenteze,temendu-se ca descoperirea li se va transforma intr-o utopica Piatra Filozofala.

Speranta~ firul firav si satinat de care te agati atunci cand nu mai ai nimic in afara de groaza de a pune punct.si atat.


TU~ necunoscut abis al indeciziei,vis de iarna geroasa stand intr-un fotoliu albastru,vara nisipoasa si agitata,cosmar ce te tine cu ochii deschisi,imbatare cu fericire,asteptari amarnice,lacrimi,zambete,plimbari,dorinte,pofte...tu....al meu.

Taietura de foaie~ atunci cand realizezi ca ti-ai vandut sufletul pentru a-ti indeplini visul....dar visul tau venea din suflet...


EU~ armonie inexistenta,
bucurie falsa,
carti invechite de timp,
dorinte,
exuberanta si excentricitate,
fericire negasita,
ganduri nerostite,
himera delasatoare,
inocenta pierduta,
jazz,
lacune...verzi,
momente depresive,
nascociri de basm,
oameni cu sufletele in vacanta,
papirusuri cu trairi,
renuntare,apoi rusine,
speranta,
sovaiala,
timp irosit....totusi bine pierdut,
tipete de bucurie,
uitare provocata,
vointa incerta,

~nu sunt mai mult decat o entitate nedefinita si autodistrugatoare,menita sa vietuiasca alaturi de...~

~~iar pe tine iar nu te mai suport...ma faci sa fiu un alfabet al nesigurantei,o plansa fara raspunsuri,o harta catre nicaieri...azi nu te suport!punct~~

bine ati venit in paradisul haosului meu!

"Disprețuiesc proporțiile, măsurile, tempo-ul lumii obișnuite. Refuz să trăiesc în lumea obișnuită ca o femeie obișnuită. Să mă implic în relații obișnuite. Vreau extaz. Sunt o nevrotică în sensul că eu trăiesc în lumea proprie. Nu mă voi conforma lumii. Mă conformez doar mie însămi"
"Incest"(1933) by Anaïs Nin

usa a fost deschisa....ti-am dat o harta si te-am ghidat spre inima mea.te-ai oprit la jumatatea drumului si ai lasat-o sangerand...am vrut chiar sa ti-o daruiesc...asa rupta si terfelita....
n-ai stiut...n-ai vrut sa o primesti...mai mult nu pot...sunt doar om...



~i wish you could understand how much those words hurt me....i just wish you could understand......but you can't,hun...you're not a man of words,but i'm a woman who can't live without words~

such a perfect match we are....

personaj

"...cateodata ma simt singura...si trista...obosesc sa fiu o actrita in propria mea viata.personajul meu e vesel si spumos...are prieteni...e sociabil si zambeste mereu...eu nu.eu sunt doar o actrita nepriceputa care se straduieste sa ramana in pielea personajului la sfarsitul zilei..."


manon,cand iti schimbi personajul?nu mai bine alegi o viata pe masura ta?

toata viata mea e pastrata intr-un laptop stricat...se ascunde acolo si pastreaza amintirea unei alte "eu".punct si de la capat.

mereu acolo

~Manon,tu nu esti aici cu mine,nu?

Manon: nu...nu reusesc sa ma desprind de cealalta viata...

~dar viata de acum e mai linistita.acum ai vise,poti sa iti imaginezi viitorul...acum iti apartii...

Manon:da...viata de acum e mai buna pentru mintea mea...dar sufletul meu apartine haosului...sufletul meu traieste in vechea viata...si cand isi da seama de realitate sufera...plange si se rupe din el o noua bucata.inima e tot cu ei...sta vulnerabila in fata lor si asteapta sa o recunoasca,asteapta ca ei sa realizeze ca nimeni nu va mai avea un loc aparte in sufletul meu...

~daca te doare asa de rau lipsa lor,de ce nu te intorci la vechea viata?

Manon: pentru ca mi-e teama ca iar o sa uit sa visez....si cand nu mai visez simt cum ma sting incet...simt cum mor...si e atat de greu sa te ridici in fata mortii si sa o iei de la inceput....de cate ori crezi ca pot sa fac asta?

~...poate de mii de ori,poate niciodata,poate ca sufletul tau e deja mort si tu crezi ca-l mai ai...n-am mai vazut de mult un suflet reinviat...sigur il mai ai?

Manon:sper...stiu ca o jumatate e la ei,si mai am si eu un crampei de suflet...sper sa fie viu...desi...desi,am uitat cum se plange...
:sufletele moarte plang?







gaseste-mi sufletul ambiguu si arata-mi cum se traieste....doar "sa exist" a devenit amar...

zece aprilie

[...]si povestile din copilarie cine le mai spune?
[...]si cine imi mai spune anecdote?
[...]si cand sunt stiri cine imi mai zice:"shh..incepe telejurnalul!"?
[...]si Craciunul ce farmec mai are?
[...]si pantofii...pe ei cine ii mai repara?

~a mai trecut un an si iar nu sunt acasa de ziua ta...e prea trist acolo...nimeni nu apreciaza mai bine ca tine trecerea anilor...



La multi ani,batranelul meu simpatic!



ne vedem si anul viitor:tu la fel ca intotdeauna,eu poate mai inteleapta.nu uita...mi-e dor de tine in fiecare anotimp...

Draga mea,

te caut de foarte mult timp.am intrebat de tine prin toate colturile orasului.buticurile de antichitati nu te-au mai vazut de o vesnicie,teatrul aproape ca te-a uitat,iar zilele de vara cu zambet mi-au cerut o poza pentru ca nu-ti mai stiau numele.ieri,am vazut cum muzica lipea afise pe stalpi,in speranta ca poate te gaseste cineva...stiu ca ai avut multe de indurat,stiu ca vrei o pauza,dar stii si tu la fel de bine ca fara tine nu se poate.totul sta pe loc si timpul merge pe strada in baston...asa nu se mai poate....ne degradam toti si incepem sa uitam ce asteptam.
vreau sa-ti mai spun ca eu nu sunt bine si lipsa ta imi provoaca migrene si tremur de maini.eu o sa te astept in continuare,dar sa stii ca,dintre toti,eu am mucegait cel mai repede...
sper ca vacanta ta sa fie placuta,dar intoarce-te in oraselul nostru....fara tine suntem doar niste localnici rataciti pe trotuare...

te astept cu nerabdare,loiala ta "pierduta"


Destinatar:ratiunii mele egoiste
Catre:un colt pierdut de lume cu valuri si nisip

...aminteste-ti cubul...

isi tine genunchii stransi in palme...simte ca nu mai are aer si toata pielea ii e plina de sudoare.in cubul ei de sticla aerul e imbacsit si fiecare particula ii face ochii sa lacrimeze.
pe laturile cubului ii apar gravate fete...fiecare privire primita ii lasa o zgarietura pe maini.de cand e prizoniera cubului inima a inceput sa-i bata mai incet si uita din ce ince mai repede...
nu-si mai aminteste cum se simt fluturii in stomac,nu mai stie ce gust au lacrimile bucuriei si tot ce viseaza ii lasa fiori pe spate...nici macar nu mai stie de cat timp e captiva cbului...tot ce-si mai aminteste e ca intr-o zi a plecat sa vada soarele si umbra i s-a pierdut...a cautat-o cateva zile,pana cand nu a mai stiut cum arata soarele...
degeaba incearca sa-si aduca aminte acum si cum lumineaza soarele si ce forma are umbra ei...cubul i-a furat toate amintirile frumoase si i-a lasat fete si priviri incruntate.nici privirile nu le recunoaste prea bine...in mintea ei ochii astia ii spuneau cuvinte frumoase si ii promiteau fericire...acum realizeaza ca i-au oferit doar grame de fericire si zambet la minut...cate minciuni a gustat pana sa ajunga in cub!...ce dulci pareau atunci toate cuvintele astea!...acum au un gust amar si taios care ii inteapa limba de fiecare data cand vrea sa uite...
reusea uneori sa scape de priviri...aburea sticla cubului,dar dura aproape o eternitate si efortul o adormea...si ii era atat de frica sa adoarma!...de cate ori visa,se trezea cu degetele insangerate si cu inima rupta.trebuia sa plateasca un pret prea mare pentru singuratate si deja nu mai avea petice pentru imima...
acum tanjea din nou dupa o clipa de liniste...stia ca va fi prizoniera cubului pentru totdeauna si nu mai suporta tortura...
a privit pentru ultima data fetele din cub...a sperat sa-si aminteasca macar in ultimul moment culoarea fericirii si a inceput sa abureasca peretii de sticla...a simtit fiecare cusatura a inimii rupandu-se...si-a vazut unghiile sangerand si..pentru ultima data,a privit ochii din mare si le-a spus "adio"...