tara zanelor este un tinut unde pluteste fericirea printre nori,soarele te incarca cu energie,iar zambetul ti se lipeste de buze.aici poti sa visezi ca zbori si sa te trezesti deasupra copacilor.in tara zanelor nu exista lacrimi si nemurirea serveste liniste sufleteasca pe tavi de argint.aici,in taramul din dreapta Paradisului, aripile lui Icar mangaie soarele,Atlas poarta pe umeri pene de porumbei,iar Manon poate dansa in ploaie o eternitate.
...si asa am realizat ca nu mai sunt miercurea lui.am cedat tronul si acum nu mai sunt eu cea care ii bantuie sufletul.imaginatiile noastre nu mai ratacesc pe tarmuri pustii si nici nu mai dansam.si alchimia din noi?....piatra filozofala a ramas un vis la fel de palpabil ca si un curcubeu...noi nu eram alchimisti...eram artisti,eram calatori,eram personaje...niciodata nu am fost alchimisti...
acum,draga zana,ai inteles de ce am venit iar pe taramul tau?
vezi de ce ma ascund eu in scoarta copacilor?
cum as putea sa stau in lumea mea stiind ca am devenit doar o amintire firava aruncata intr-un colt de panza....
doar aici pot sa-mi vand sufletul si la plecare il recuperez intr-un saculet de catifea.
e simplu de ajuns in tara zanelor...iti invalui mintea in ceata,o predai la poarta taramului,pasesti pragul si vei simti ca plutesti...asa stii ca ai ajuns in lumea zanelor.sufletul iti va ramane neatins,dar nici tu nu vei mai fi la fel....frumusetea zanelor iti ascute sufletul si transforma printesele din lumea ta in zgripturoaice.
~ oare urmatoarea eternitate ne va gasi refugiati in tara zanelor,purtand in buzunare bucati de suflet si vise adunate din albii de rauri sau traim doar o vesnicie? ~
vineri, 17 februarie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)