iti pare rau ca m-ai facut sa suferi..imi pare rau ca il voi face sa sufere...ma bucur ca l-am gasit pe "el" si invat sa iubesc din nou...

mi-am dat seama ca te-am pierdut acum mult timp si inca te mai pierd de nenumarate ori...
te-am pierdut cand ti-ai dat seama ca a fi impreuna te uzeaza...
te-am pierdut cand am hotarat sa fim prieteni...
te pierd in fiecare zi,cand imi dau seama ca inca imi lipsesti....
te-am pierdut cand mi-am ales noua "aspirina"...acel cineva care apare primul,intr-un moment nepotrivit si pe care il folosesc in scopuri mult prea egoiste...
te-am pierdut cand mi-am dat seama ca pot sa tin la un om care imi aminteste de tine si pot sa-l privesc fara sa te vad...
te pierd de fiecare data cand imi lipseste si el...
te pierd atunci cand imi dau seama ca amintirile cu tine se degradeaza cu timpul...
te pierd cand realizez ca incep sa uit de tine...
te pierd cand incerc sa merg mai departe...
...si te pierd definitiv atunci cand reusesc...
sper ca in curand sa ma pierzi si tu pe mine...cand o sa te metamorfozezi in "cel pe care l-am iubit"?


vantul nefericirii iti va sopti intr-o zi:"nu te mai iubesc"....sa nu fi trist...pentru ca abia atunci voi fi si eu fericita...

hopeless manon

ai ochii mici si tulburi,obrajii palizi si buzele uscate...ai unghiile rupte si patate,pielea aspra si sufletul gol...te dor toate oasele si simti ca nu-ti mai gasesti locul in propriul corp.
ai devenit o epava si nu te mai uiti in oglinda...nu vrei sa te privesti,nu te mai suporti si plangi cand realizezi ca esti o bucata de rugina...nu trebuie sa plangi,manon,trebuie sa te peticesti,sa te repari....scutura-ti mucegaiul din suflet si traieste...poate asa o sa-ti fie mai bine...sau poate nu...

nimicul din panze

deschide ochii in toiul noptii.liniste.in sfarsit este singura.singura in pat,singura in camera....chiar singura in casa.dintr-o data incepe sa auda sunete ascutite si simte cum ceva fierbinte ii inteapa sufletul....toate gandurile ii tipau si incercau sa se faca auzite.abia acum le putea auzei...nu se mai intalnise cu linistea de mult timp si uitase ca si ele vorbesc....uitase vocea pe care o au atunci cand sunt suparate.
ce ganduri trise avea....le-a ascultat pe fiecare in parte si sufletul a inceput sa o doara din ce in ce mai rau.au inceput si amintirile sa-i sopteasca la ureche.si-a amintit de inima ei plina de petice si cusaturi,de arcul de triumf,de autobuz...apoi de iepurasii roz si clipele cand era "little one"...si-a amintit de zilele de miercuri si cum statea pe stancile irlandeze cu ciocolata calda aproape de nasul inghetat,cum dupa alte 5 minute ajungea in paduri fermeccate pline de arici curajosi....apoi si-a vazut nimicul din fata...
i-a ramas gravat pe retina stanga zambetul mult prea nevinovat al lui,iar pe cea dreapta s-a gravat privirea misterioasa si trista a celuilalt....abia acum gandurile au pus stapanire pe corpul ei si ii fac picioarele sa tremure.inima ei si-a dat seama ca se joaca plictisita cu doua suflete care merita iubite si facute fericite,nu chinuite si imbatate cu aburi de speranta....
deja nu-si mai putea misca picioarele.gandurile o copleseau si,treptat,au pus stapanire pe mainile ei.le-a facut sa tremure si sa se pedepseasca pentru toata durerea pe care nu o mai putea simti....
cel mai trist dintre ganduri,aliat cu un buchetel de amintiri,ii arata cum a devenit un robotel...cum a ajuns mai rece ca o bucata de fier si cum a uitat sa se bucure de lucrurile marunte sau sa regrete...ii arata cum a parasit-o, pe rand,fiecare sentiment si o provoaca sa planga.isi da seama ca nu mai stie cum e sa plangi....nu isi mai aminteste ce gust au lacrimile si cum o faceau sa se simta mai curata....mai impacata....
cu soaptele in urechi,cu provocarea pe suflet si cu inima descusuta,ramane neputincioasa cu ochii in tavan in asteptarea unui singur motiv de a se misca....nu mai avea putere sa le ignore...sa se ignore...nu mai avea putere sa nege si sa mearga prin viata nestiind spre ce ar trebui sa ajunga....gandurile i-au readus intelepciunea care acum e prea grea pentru oasele ei sfaramate de ignoranta....

dimineata,singuratatea si linistea o parasesc si o lasa cu ochii in tavan,cu fata alba si cu sufletul gol...si-a vazut nimicul si amintirea lui nu va pali niciodata...toata viata ii vor tremura picioarele,va avea mainile amortite si se va uita la pereti ca la niste panze pe care sunt schitate,retusate si publicate toate gndurile si temerile ei....

roboteii nu plang,ei raman fara baterii..."

manon are si secrete...

e o cutiuta din metal.initial au fost fursecuri in ea.acum e plina cu bomboane de fericire.fericirea din bombonelele ei e fugitiva si inselatoare,dar este singura sursa de zambet pe care o are,asa ca nu-si refuza in nicio seara doza malefica de zambet.
si-a dezvoltat chiar si un ritual:ajunge acasa tarziu,isi taraste picioarele pe scari,zambeste bolnavicios cand intra in casa,se prabuseste in primul pat de care se impiedica,isi trage sufletul in piept de cateva ori,apoi deschide cutiuta si isi alege fericirea.
uneori,cand simte o umbra de odihna,alege din cutiuta bulgari de zapada.bulgarii astia sunt plini de energie si o tin in alerta;nu-i place cand nu doarme,dar adora senzatia de libertate data de fulgii miraculosi de nea.
in majoritatea serilor alege din cutiuta vapori de zambet....o fac sa doarma bine;viseaza copilarie si se trezeste odihnita si impacata cu ziua ce abia a rasarit.
odata,a visat ca nu mai are nevoie de cutiuta si ca e fericita... sincer.apoi s-a trezit.si-a dat seama ca "s-a facut mare" si ca fericirea ei nu mai exista in stare pura.pentru ea toate lucrurile frumoase au devenit vitamine care sa vand scump la farmacia fericirii.

"oare cat de trista e,stiindu-se bolnava de nefericire?"





~bolile incurabile nu se trateaza,se traiesc~

cum mai esti, Manon?

-cum te simti cand realizezi ca te-ai schimbat atat de mult incat nu te mai recunosti?
-cum te simti cand iti amintesti ca anul trecut te indragosteai,iar acum ii faci pe altii sa se indragosteasca de tine?
-cum te simti cand frangi inimi inutil,doar pentru ca nu stii ce altceva sa faci cu ele?
-cum te simti cand calci peste oameni doar pentru ca e mai usor decat sa-i ocolesti?
-spune-mi,Manon...cum te simti cand te uiti in oglinda si nu mai apari in reflexie?

......vinovata.....?....

....iar cand ti-e dor de casa,cand te-ai saturat de facut si desfacut bagaje,cand nu mai suporti compartimentele trenurilor...pleci din nou,dar nu acasa...pentru ca stii ca nici acolo nu mai simti ca dormi in patul tau...pleci cat mai departe si te intorci doar ca sa-ti faci bagajele din nou....


"radacinile se prind doar daca nu te misti,nu daca locuiesti....."

azi e miercuri....ziua in care povestile nu mai au personaje...e miercurea in care povestitoarea tace si asculta cum in suflet i se graveaza cuvinte pe care nu stie cum sa le pronunte....:

"m-am trezit diminteata in miros de hartie.auzeam murmurul unor cuvinte pe care le desenasem de atatea ori....acum aveau si voce...
am urmarit curioasa mirosul de hartie pana la usa...scrisoarea ma astepta rabdatoare acolo.
am desfacut cu grija plicul si am inceput sa citesc.m-am trezit hoinarind prin mansarde si gradini de lalele...mi-am vazut inima fericita...l-am vazut pe el cu picioarele in nisip...am dansat pe muzica veche...si m-am trezit cu lacrimi sarate pe obraji.am zambit.de data asta lacrimile nu-mi zgariau pielea....."

azi povestitoarea a inceput propria-i poveste...oare cum o va continua?

pacatele se vad in oglinda...

a stat ore in sir in fata oglinzii...mai intai si-a privit mainile.avea unghiile rupte si degetele pline de cerneala.umerii erau cazuti si parca purtau pe ei o intrega lume.avea parul ciufulit si plin de frunze uscate cazute din coapci ce nici macar nu au un nume.barbia ii tremura,iar buzele erau arse de vant si de cuvinte pierdute in orizont.roseata din obraji disparuse de mult si in locul ei aparuse o pata de alienare.ochii ii erau innegriti de nesomn si din cand in cand genele se udau cu cate o lacrima sarata.
plutea neputincioasa in fata unei oglinzi nemiloase care ii colora fiecare fisura a sufletului in rosu.
incerca sa-si ascunda fata in maini,sa nu se mai priveasca,dar oglinda ii trimitea amintiri printre degete si o facea sa aiba migrene....
nu putea sa fuga,nu putea sa se opuna...nu putea nici macar sa strige dupa ajutor.era prizoniera unei oglinzi zgariate de timp si murdarita cu farame de viata irosita.
acum regreta ca nu-i ascultase telegrama..."nu te uita in oglinda stop iti va rapi esenta stop."
de ce ar fi ascultat ea o telegrama scrisa prost si fara sens?....in plus oglinda era atat de stralucitoare..si felul in care o raza de soare se pierduse in sticla ei era de basm....si parca si camera devenise mai mare de cand adusese bucata asta de sticla cu rama sculptata din os....
cum sa asculte cand totul parea mai luminat atunci cand elibera oglinda din scutul de catifea care o acoperea?....
voia si ea sa poarte in par raza de soare ce se pierdea in ea...voia sa vada cum arati cand esti lumina....

dar oglinda nu avea nevoie decat de o privire fugara...lumina disparea si raza iti facea pielea sa lacrimeze...

acum a devenit prizoniera oglinzii...o serveste in fiecare zi cu o bucatica din esenta ei si ii transpira palmele cand aceasta ii cere mai multa.stie ca intr-o zi nu va mai avea decat un strop de esenta diluata si ssperanta ca cineva isi va sacrifica amintirile copilariei si o va salva....

sidewalk stories

~prima~

trecere de pietoni.semafor.pe partea stanga a trotuarului ea(Fata).o tanara scunda,putin mai mult peste greutatea recomandata,bruneta,in esenta o fata care se poate pierde foarte usor in multime.pe partea dreapta el(Baiatul):inalt,slabut,ochi albastri si trasaturi de aristrocrat francez din vremea Regelui Soare.Fata il observa.ofteaza adanc.semaforul arata verde.ea calca hotarata pe zebra,devansandu-i pe ceilalti pietoni.se duce direct la el.incep sa vorbeasca....se cunosteau.erau poate colegi de clasa,de scoala,vecini,prieteni din copilarie....niciodata nu o sa stiu.stiu doar ca Fata il privea pe el cu multa dragoste,cu ochii umezi de atata drag;privirea ei dezvaluia speranta si o dragoste secreta.ea il iubea in secret.Baiatul o saluta rece si indiferent.el n-o iubea.ar fi putut sa o iubeasca daca ar fi ocolit zidul aparentei...daca nu i-ar fi pasat de inaltimea si greutatea ei....daca i-ar fi patruns in suflet si in minte...dar n-a facut-o.niciodata.cei doi au ramas amici pana la terminarea liceului,apoi drumurile lor s-au despartit si nu s-au mai intalnit niciodata.

ei nu stiu,dar daca sufletele lor s-ar fi unit,fericirea amandurora ar fi fost mult mai aproape....ar fi putut chiar sa o atinga.erau suflete pereche,dar n-au stiut.au trecut unul pe langa celalalt si s-au pierdut in viata.nimeni nu le-a spus sa se priveasca in ochi....macar o data,pentru o fractiune de sacunda,ar fi fost de ajuns....


~a doua~

aglomeratie.trotuarul era plin de oameni care misunau in stanga si in dreapta ca niste furnici grabite si impinse de la spate de venirea iernii.in fata mea un cuplu.e deprimant sa vezi ,in perioada sarbatorilor de iarna,oameni iubindu-se.e trist atunci cand tu nu ai cu cine impartii iubirea,iar pentru tine e o povara mult prea mare pe care nu o poti cara singur.
ii priveam.incercam sa prind din discutia lor...se certau.la un moment dat ea se opreste brusc in mijlocul trotuarului,atat de brusc,incat abia am reusit sa evit o ciocnire.el, la fel de uimit ca si mine,continua sa mearga,vorbind acum cu o iubita inexistenta.dupa cativa pasi observa absenta ei.se intoarce.ea plangea.isi tinea fata in palme si plangea cu suspine.el o strange in brate nedumerit.tanara ii marturiseste ca l-a inselat...el nu are nicio reactie,este imun la tanguielile ei, la faptul ca ea plangea in mijlocul trotuarului si ii cersea iertare...in ochii lui se strangeau lacrimi,una dintre ele ii evadeaza pe obraz.picatura sarata a fost pentru el ca un dus rece.isi revine din transa.pleaca.pleaca fara sa spuna nimic,fara sa se uite la ea,fara sa se uite inapoi...doar pleaca.de atunci ea nu l-a mai vazut.l-a cautat cateva luni bune...voia o explicatie,o reactie,o incheiere....el nu a fost de gasit.

nu s-au mai vazut,nu au mai vorbit,nu si-au explicat nimic....nu mai existau unul pentru celalalt...nu se mai iubeau...el n-o mai iubea pentru ca il inselase....ea nu-l mai iubea de foarte mult timp...de aceea il si inselase...nu din prea multa dragoste,ci din lipsa ei.


~iar povestile lor m-au facut sa-mi aduc aminte de tine...we have our sidewalk story...without the happy end too...~

oare cate "aspirine" sa zdrobesc ca sa uit de tine?

cum ar fi daca...?

cum ar fi daca cineva te-ar aseza pe un scaun si ar incepe sa te analizeze?si te-ar intreba:
de ce ai unghiile negre?
de ce esti mereu ciufulita?
de ce te imbraci in negru?
de ce asculti rock?
de ce esti aiurita?
de ce ierti cand nu trebuie?
de ce ti-e atat de greu sa uiti?
de ce nu stii ce vrei?
de ce fugi de probleme?
de ce esti vulnerabila?
de ce te tii departe de toti si toate?
de ce vrei sa arati tuturor ca esti de gheata cand tu de fapt nu esti?
de ce?
de ce?
de ce......
si tu nimic...ai tacea.....pentru ca raspunsurile tale te-ar face sa-ti dai masca jos,sa darami zidul din jurul tau...si ti-e frica sa faci asta...
ai tacea...pentru ca nu vrei sa-i lasi pe ceilalti in lumea ta...ti-e frica din nou.....
ai tacea...pentru ca nu vrei sa raspunzi...pentru ca nu-ti pasa daca esti acuzata,analizata....
ai tacea...pentru ca n-ai stii ce sa spui....
ai tacea...

deci,cum ar fi daca cineva te-ar aseza pe un scaun?cum ar fi daca cineva te-ar analiza?

scrie o scrisoare.....ia o foaie alba....sau colorata...poate chiar parfumata si scrie-ti,cu un stilou cu penita aurita, toate frustrarile,anxietatea,temerile,nesiguranta.....scrie-le pe toate.apoi pune scrisoarea intr-un plic ingalbenit de vreme...leaga-l cu o panglica neagra...sigileaza-l si pune-l intr-o cutie de metal care miroase a biscuiti.ingroapa cutia cat mai departe de tine.....

Ea: si....gata?...dispar toate?

nu dispar.sunt doar ingropate...uitate.peste ani,ploaia le va scoate din pamant....dar pana atunci vor fi vindecate.

scrie o scrisoare....

recette de l'amitie

Ingrédients :
1 kilo de sincérité
500 g. de bonne volonté
3 cuillerées pleine de compréhension
Soutien inconditionnel à la louche
Humour et bonne humeur à volonté

Cuisson: toute la vie.




p.s: ella iti mai amintesti cat ne-am chnuit sa traducem asta?.....si cum intrebam pe coridor ce inseamna "cuillerees"?....dar parca mai mult ne-a placut varinata in franceza:)

...cand o dorinta se implineste

Aceasta este o poveste despre o fetita.

care avea ascunsa intr-o valiza o mare dorinta.

Vroia sa fie iubita.isi dorea ca intr-o zi,cineva destul de curajos,sa fie capabil sa o iubeasca...pe ea....asa cum e:cu defecte si calitati.

~

Ziua mult asteptata a venit

si valiza s-a golit.

Un curajos a invatat cum sa o iubeasca.Fetita trebuia sa jubileze,sa umble pe strada cu un zambet obraznic....dar nu s-a intamplat asa.nu mergea pe strada zambind,ci cu ochii in pamant si cu mainile ascunse in buzunare.

~

Totusi,ceva nu-i dadea pace.

O voce repeta:”nu-mi place,nu-mi place”.

Fetita a inteles ca dorinta ei era sireata...se implinise dar nu pentru a-i aduce ei fericirea, ci pentru a-si atinge scopul de a deveni „dorinta implinita”.

~

Micuta stia ca a fi iubit

E ceva greu de implinit.

Ceea ce ea nu stia e ca iubirea nu vine pe gratis.intotdeauna trebuie sa-i dai ceva inapoi.cateodata iti cere rabdare,alteori vrea de la tine sinceritate,dar de cele mai multe ori iti cere inapoi tot iubire.

~

Iubire nu putea sa dea

Sinceritate n-avea la ea.

Tot cauta prin buzunare dupa o moneda de sinceritate,apoi si-a amintit.....sinceritatea le-a dat-o prietenilor.putea in schimb sa dea un fum din rabdare...doar unul...pentru ca rabdarea e scumpa si rara...iar ea e dependenta.

~

Rabdarea se termina cu zilele

Ardea precum filele.

Fetita intra in panica.nu mai avea nimic de dat la schimb si vroia iubire pentru a-si tine dorinta implinita.nu vroia sa-si ingreuneze iar valiza cu dorinte apasatoare.

~

Asa s-a transformat in sclava lor,

A tuturor.

Sclava dorintei,a iubirii, a rabdarii,a minciunii.Nu reusea sa se curete pe maini de toate petele lasate de asupritoarele trairi.Isi sapunea mainile si...nimic....apa nu le spala ca pe pacate,din contra le fixa mai puternic in pielea ei inrosita.

~

Iubirea hranea luna de luna

Brize,vant,furtuna.

A inconjurat-o cu ziduri groase si inalte care o tineau prizoniera in vartej.Fetita a fost aruncata in infernul iubirii si spiritul ei a fost devorat de dorinte.Tot ce a mai ramas din ea a fost doar o amintire: amintirea fericirii.clipeste timid in mucegaiul infernului si ne aminteste tuturor de fetita care avea o dorinta.


ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea indeplini

culori

se uita la cele doua culori si tace.nu stie ce sa le spuna....adevarul sau ce vor sa auda?
si daca le spune adevarul atunci care e asta?
ce sa spuna?ca vrea si negru si rosu?

negrul intotdeauna i s-a potrivit.cu negru se simte bine si e capabila sa faca toate nebuniile posibile.paradoxal...o face vie,o face sa traiasca fiecare clipa din plin.

dar si rosul ii place...de fapt,are o slabiciune pentru culoarea asta de cand se stie.o face sa se simta speciala si pretioasa,indispensabila si...cuminte.

rosul i se agata de ratiune,de ceea ce e mai bine pentru a nu se alege cu inima franta.dar negrul ii provoaca inima...si inima ei intotdeauna a luat deciziile gresite...dar nu le-a regretat...le-a trait si s-a bucurat de ele.

rosu si negru
negru si rosu
de cate ori a imbracat negru?dar rosu?
~
azi se vrea culoare...dar ce culoare este ea?cu ce nuante ii sclipeste pielea?
azi e albastru.si atat

~daca te pun sa ma descrii te descurci?~

Manon: cand ploua te gandesti la mine?
El : nu....de ce m-as gandi?
Manon: pentru ca ti-am spus ca-mi place mirosul ploii...
El : mi-ai spus?cand?
Manon: nu "cand",mai bine "de cate ori"...de zeci de ori ti-am spus...
El : am uitat...
Manon: lasa,nu era important...pentru tine...
dar cand vine primavara,te gandesti la mine?
El : de ce ar trebui sa ma gandesc la tine,in mod special,primavara?
Manon: si asta ai uitat...pentru ca primavara revin la viata,topai si mi se umezesc ochii cand vad primul copac inflorit...
El : aaa...nu stiam asta
Manon: ma tineai de mana cand m-am bucurat de primele raze ale primaverii...si nu stiai de ce sunt asa plina de viata...
El : nu mai tin minte...
Manon: lasa,nu era asa important...pentru tine...
: dar inainte sa adormi,te gandesti daca eu deja visez?
El : pai...nu...sunt prea obosit si am prea multe in minte...
Manon: prea multe in afara de mine...lasa,nu e asa important sa am si eu un loc in mintea ta...pentru tine...
: dar cand bei cafea singur te gandesti la mine,nu?
El : nu...nu prea...
Manon:...dar de cafea stii...stii cat de mult o ador,ca nu pot sa-mi incep ziua fara sa sorb din licoarea asta amara...
El : da,stiu ca-ti place cafeaua...dar...
Manon:....dar nici macar ea nu ma poate strecura in sufletul tau?nici macar pentru o clipa de ratacire?
El :...
Manon: lasa....mai bine ca taci...oricum pentru mine n-ai avut niciodata cuvinte...

scrisoare de primavara

Azi am vazut un bostan.Era mare si portocaliu la fel ca cei din care imi faceai felinare cand eram mica.Eu nu reuseam niciodata sa decupez dintii si gura,iar ochii nu-mi ieseau deloc simetrici....dar cand ii faceai tu,mereu eram vedeta gastii de copii pentru ca erau cei mai frumosi si fiorosi dintre toti.
Mi-e dor de dovlecii aia cu gauri in loc de nas si lumanare in mijloc.....tie nu?

Stiu ca nu ti-am spus "la multi ani" de ziua ta...n-am uitat....dar cand amm fost acasa nu te-am gasit dimineata la masa de sub vita de vie,iar telegramele nu ajung acolo unde esti acum.Asa ca iti spun acum "la multi ani" si sa stii ca mi-e dor de tine in fiecare anotimp...


Cu drag,"cea care nu te va uita niciodata"





(batranelului meu simpatic care imi spunea povesti din armata)

....in sacul de catifea

Timpul: cati zici ca ai ai acum?
Manon: ce sa am?
Timpul: ani
Manon: depinde...
Timpul: depinde?!?de cand esti tu mai relativa decat mine?
Manon: de cand mi-ai dat ani....de cand m-ai lasat sa cresc....
Timpul:eu doar ti-am dat ani....restul tu ai adunat...stii ca n-am voie sa-ti spun ce sa faci cu ei...
Manon:pai...i-am adunat intr-un saculet de catifea rosie...si cateodata ii numar...
dar...stii care e problema?...
Timpul:...
Manon:cateodata par mai multi,cateodata par asa de grei ca abia pot sa ridic saculetul...
Manon:si mai stii ceva?....uneori visez ca i-am pierdut....si ma trezesc cu lacrimi in ochi si cu un zambet in coltul gurii....ce sa insemne asta?
Timpul:asta inseamna ca inca nu ti-am dat destui....ca inca mai trebuie sa inveti sa te bucuri de fiecare an pe care il arunci in saculetul ala al tau.
Timpul:deci...pe al catelea an trebuie sa ti-l dau?
Manon:al 20-lea......
Manon:vrei de data asta sa-l pui tu in saculet?mie mi-e teama ca daca il ating il stric si pe asta...
Timpul:bine....anul asta aveai oricum dreptul la o favoare din partea mea.hai,intinde saculetul ala pretios al tau....



~....azi mi-am cumparat o lalea....~

masca

~in fiecare dimineata deschide cutia de aluminiu si scoate masca.o aseaza cu rabdare pe fata si are grija sa-i aranjeze zambetul si sa-i lumineze ochii.
poarta masca asta de atat de multi ani incat a inceput sa o vada ca pe o prietena grijulie,nu ca pe o necesitate.fara ea ar fi o persoana trista,malitioasa si tot timpul lipsita de energie.cu ea acoperindu-i fata devine acel om vesel si prietenos pe care toti il plac.
~toti au o masca a lor,dar aceasta e speciala;te apara de rani si iti imbraca sufletul in haine colorate,te ajuta sa te ascunzi de intrebari si nu te lasa sa-ti arati vulnerabilitatea.

~cateodata,cand prinde curaj,isi desface un colt din masca si ii lasa pe ceilalti sa-i vada adevarata fata.apoi regreta si i se face teama.isi face griji ca si-a descoaperit prea mult din suflet.nu-i place sa fie fara aparare....
cand se intampla asta,masca se supara si ii inteapa fata cu mii de ace.aceasta e pedeapsa pentru vulnerabilitate si pentru nesabuinta.dar masca stie mai bine ca oamenii sunt.......doar oameni,ca munca ei va mai fi naruita si ca din nou va trebui sa munceasca din greu sa ascunda teama si tristetea.

let's be just strangers

(him):hey little one
(me): hey stranger
(him):stranger
:why stranger?


N-ai sa intelegi niciodata de ce te vreau strain...n-ai sa intelegi ca vreau sa te descopar in fiecare moment...ca mi-e frica sa te cunosc...ca te vreau efervescent si fascinant ca in prima zi.
cum ai putea sa intelegi ca vreau un strain cunoscut?...ca vreau sa ma trezesc in fiecare dimineata langa altcineva si acel altcineva sa fii intotdeauna tu.....ai intelege?ai accepta sa fii strainul meu cunoscut?ai putea sa intelegi ca nu-ti vreau esenta,ci doar aroma degajata?....nu vreau sa te cunosc,vreau sa te descopar si sa nu te aflu niciodata....vreau sa fii un mecanism complex pe care sa nu reusesc sa-l deslusec pentru ca ii lipseste o piesa importanta.....

crezi ca poti accepta sa fim doi straini cunoscuti?
crezi ca poti sa ma lasi sa ma uit in ochii tai si sa-ti aflu cele mai ascunse ganduri,iar apoi sa clipesc si sa uit totul?
crezi ca eu pot sa-ti dau, chiar si pentru o clipa, toate gandurile mele?
~maybe some day we'll find out~

replay.......(him):hey little one
(me):hey...you..

totul se intampla cand ai ochii inchisi

fericirea se intampla cand ai ochii inchisi,cand n-o astepti....

frica dispare pentru ca uiti ce culoare are...

si simti....simti tot ce nu poti vedea,tot ce se ascunde in tine si in altii

lumea se cunoaste cu ochii inchisi....in rest esti doar om...

ce se zice atunci cand nu ai nimic de zis?atunci cand vrei sa taci,sa asculti,sa visezi in liniste.sau atunci cand vrei sa le sorbi cuvintele ca pe o cafea fierbinte dimineata.....inchizi ochii sau doar taci si nu raspunzi la intrebari?

ce se zice atunci cand vrei sa spui ca te pierzi in niste ochi pe care nu-i cunosti?te lasi inecata in ei sau inveti sa inoti?

ce se zice atunci cand ai atat de multe de spus si cuvintele ti-au fugit din buzunar?le astepti sa-si termine hoinareala sau taci sperand ca asa nu strici nimic?

se tace.se aduna cuvinte.se pun intr-un plic acoperit de timbre si se pastreaza pana cand ai nevoie de cuvintele potrivite.de cele invelite in matase fina si transparenta.

~use your words like a treasure,be wise and keep them safe in someone elses pocket~