suntemdoiactoritonti

rumoare.
toti se aseaza confortabil in scaunele cu tapiterie de catifea.
se sting luminile.
liniste.
jucam intr-o piesa proasta la un teatru obscur din provincie.suntem doi actori jalnici.eu uit replicile.tu te impiedici pe scena.ne apuca rasul uitandu-ne la cei din sala.
piesa se vrea o drama despre "teatrul vietii" si lupta muritorilor cu el.noua ne iese tragicomedie.nu mai stim cate acte am jucat sau cate mai avem.spectatorii nu inteleg ce jucam noi....pentru ca vorbim cand prea tare,cand prea incet.cateodata nu ne auzim unul pe celalalt.
ce amatori suntem!.....doi actori jalnici si amatori,intr-o piesa proasta,la un teatru obscur,cu spectatori plictisiti si de plastic.
cortina.
"doamnelor si domnilor,crutati-i,va rog,de furia dumneavoastra pe acesti doi amatori care v-au stricat o dupa-amiaza atat de insorita.cu totii am fost la un moment dat nepriceputi,dati-le sansa sa invete sa fie actori!va multumesc pentru rabdarea acordata...."
cortina din nou.
aplauze.