.......................se cauta,apoi se uita

oare sperantele rad de noi atunci cand trecem pe langa ele si nu le vedem?probabil se intalnesc toate intr-o cafenea la colt de strada si isi povestesc despre cum ne-au scapat printre degete si de data asta.....cateodata,asa dezorientati cum suntem,prindem de maneca speranta altcuiva.....si din egoism o pastram pentru noi-nu se cade sa dai drumul unei sperante,chiar daca nu iti apartine-
dar cei care nu isi croiesc sperante ce fac toata ziua?....urmaresc umbre prin oras?.... :
Am cunoscut intr-o zi o fetita care obosise....obosise sa mai alerge dupa sperante in fiecare zi,nu mai rezista sa se intoarca acasa in fiecare seara cu mainile mirosind a speranta si cu dezamagirea pe umar....s-a apucat de urmarit umbre.erau mai usor de gasit.umbrele nu fug de tine;cele mai curajoase te cauta si iti sar in cale. fetita asta gasea cate un manunchi de umbre in fiecare zi,dar tot avea pe umar fire de regret si dezamagire.de ce?..pentru ca de fiecare data cand gasea una si calca pe ea picioarele ei simteau doar trotuarul rece,ca si cum umbra nici n-ar fi existat.....asta ii colora ochii in lacrimi in fiecare zi....
Umbrele nu se simt,se vad si se uita