".......scot din buzunar pachetul de tigari.imi aprind una si privesc fascinata la oamenii care se plimba prin parc.el ma tine in brate si vrea atentie.povesteste vrute si nevrute,dar nu-l aud.....e mult prea departe.nu am chef de el,de oameni.as prefera sa fiu singura,cu o carte in mana.asta m-ar face mult mai fericita. el e in continuare mult prea vesel si plin de energie pentru dispozitia mea.....i-as spune sa taca,sa ridice privirea si sa se uite la nori macar 5 minute.....dar nu-i spun....stiu ca nu ar intelege.....el nu pricepe astfel de momente.nu intelege cum e sa te uiti la nori si sa te amuzi cautand sa deslusesti formele lor ciudate......nu intelege cum pot sa-mi irosesc ore si energie intr-o polemica despre religie,comunism sau nazism.....nu intelege de ce sunt ironica doar pentru ca vreau sa ma amuz.....nu vrea,cand mor de plictiseala,sa inventeze cu mine personaje aiurite care traiesc mancand doar acadele si au voci pitigaiate....nu vrea sa cante cu mine pe strada "frere Jacques" sau "melc,melc codobelc".....zice ca se uita lumea ciudat la noi...si nu rade cand ii zic: "atunci sa cantam incet si fals....sigur n-o sa se mai uite nimeni la doi afoni..."e mult prea...aici....si n-o ia niciodata pe langa drum,prin iarba......nu vorbeste niciodata despre pinguini doar pentru ca e cald afara si pentru ca subiectul se potriveste cu situatia ca peretele cu nuca.... .....dar ma iubeste....sa fie oare de ajuns?...."(fragment dintr-o scrisoare trimisa de Manon, intr-o zi de primavara cu migrene,Ratiunii sale)