a stat ore in sir in fata oglinzii...mai intai si-a privit mainile.avea unghiile rupte si degetele pline de cerneala.umerii erau cazuti si parca purtau pe ei o intrega lume.avea parul ciufulit si plin de frunze uscate cazute din coapci ce nici macar nu au un nume.barbia ii tremura,iar buzele erau arse de vant si de cuvinte pierdute in orizont.roseata din obraji disparuse de mult si in locul ei aparuse o pata de alienare.ochii ii erau innegriti de nesomn si din cand in cand genele se udau cu cate o lacrima sarata.
plutea neputincioasa in fata unei oglinzi nemiloase care ii colora fiecare fisura a sufletului in rosu.
incerca sa-si ascunda fata in maini,sa nu se mai priveasca,dar oglinda ii trimitea amintiri printre degete si o facea sa aiba migrene....
nu putea sa fuga,nu putea sa se opuna...nu putea nici macar sa strige dupa ajutor.era prizoniera unei oglinzi zgariate de timp si murdarita cu farame de viata irosita.
acum regreta ca nu-i ascultase telegrama..."nu te uita in oglinda stop iti va rapi esenta stop."
de ce ar fi ascultat ea o telegrama scrisa prost si fara sens?....in plus oglinda era atat de stralucitoare..si felul in care o raza de soare se pierduse in sticla ei era de basm....si parca si camera devenise mai mare de cand adusese bucata asta de sticla cu rama sculptata din os....
cum sa asculte cand totul parea mai luminat atunci cand elibera oglinda din scutul de catifea care o acoperea?....
voia si ea sa poarte in par raza de soare ce se pierdea in ea...voia sa vada cum arati cand esti lumina....
dar oglinda nu avea nevoie decat de o privire fugara...lumina disparea si raza iti facea pielea sa lacrimeze...
acum a devenit prizoniera oglinzii...o serveste in fiecare zi cu o bucatica din esenta ei si ii transpira palmele cand aceasta ii cere mai multa.stie ca intr-o zi nu va mai avea decat un strop de esenta diluata si ssperanta ca cineva isi va sacrifica amintirile copilariei si o va salva....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu