sidewalk stories

~prima~

trecere de pietoni.semafor.pe partea stanga a trotuarului ea(Fata).o tanara scunda,putin mai mult peste greutatea recomandata,bruneta,in esenta o fata care se poate pierde foarte usor in multime.pe partea dreapta el(Baiatul):inalt,slabut,ochi albastri si trasaturi de aristrocrat francez din vremea Regelui Soare.Fata il observa.ofteaza adanc.semaforul arata verde.ea calca hotarata pe zebra,devansandu-i pe ceilalti pietoni.se duce direct la el.incep sa vorbeasca....se cunosteau.erau poate colegi de clasa,de scoala,vecini,prieteni din copilarie....niciodata nu o sa stiu.stiu doar ca Fata il privea pe el cu multa dragoste,cu ochii umezi de atata drag;privirea ei dezvaluia speranta si o dragoste secreta.ea il iubea in secret.Baiatul o saluta rece si indiferent.el n-o iubea.ar fi putut sa o iubeasca daca ar fi ocolit zidul aparentei...daca nu i-ar fi pasat de inaltimea si greutatea ei....daca i-ar fi patruns in suflet si in minte...dar n-a facut-o.niciodata.cei doi au ramas amici pana la terminarea liceului,apoi drumurile lor s-au despartit si nu s-au mai intalnit niciodata.

ei nu stiu,dar daca sufletele lor s-ar fi unit,fericirea amandurora ar fi fost mult mai aproape....ar fi putut chiar sa o atinga.erau suflete pereche,dar n-au stiut.au trecut unul pe langa celalalt si s-au pierdut in viata.nimeni nu le-a spus sa se priveasca in ochi....macar o data,pentru o fractiune de sacunda,ar fi fost de ajuns....


~a doua~

aglomeratie.trotuarul era plin de oameni care misunau in stanga si in dreapta ca niste furnici grabite si impinse de la spate de venirea iernii.in fata mea un cuplu.e deprimant sa vezi ,in perioada sarbatorilor de iarna,oameni iubindu-se.e trist atunci cand tu nu ai cu cine impartii iubirea,iar pentru tine e o povara mult prea mare pe care nu o poti cara singur.
ii priveam.incercam sa prind din discutia lor...se certau.la un moment dat ea se opreste brusc in mijlocul trotuarului,atat de brusc,incat abia am reusit sa evit o ciocnire.el, la fel de uimit ca si mine,continua sa mearga,vorbind acum cu o iubita inexistenta.dupa cativa pasi observa absenta ei.se intoarce.ea plangea.isi tinea fata in palme si plangea cu suspine.el o strange in brate nedumerit.tanara ii marturiseste ca l-a inselat...el nu are nicio reactie,este imun la tanguielile ei, la faptul ca ea plangea in mijlocul trotuarului si ii cersea iertare...in ochii lui se strangeau lacrimi,una dintre ele ii evadeaza pe obraz.picatura sarata a fost pentru el ca un dus rece.isi revine din transa.pleaca.pleaca fara sa spuna nimic,fara sa se uite la ea,fara sa se uite inapoi...doar pleaca.de atunci ea nu l-a mai vazut.l-a cautat cateva luni bune...voia o explicatie,o reactie,o incheiere....el nu a fost de gasit.

nu s-au mai vazut,nu au mai vorbit,nu si-au explicat nimic....nu mai existau unul pentru celalalt...nu se mai iubeau...el n-o mai iubea pentru ca il inselase....ea nu-l mai iubea de foarte mult timp...de aceea il si inselase...nu din prea multa dragoste,ci din lipsa ei.


~iar povestile lor m-au facut sa-mi aduc aminte de tine...we have our sidewalk story...without the happy end too...~

oare cate "aspirine" sa zdrobesc ca sa uit de tine?