Bună dimineața, Paradox!

....și când te trezești dimineața și îl vezi pe ”el” în brațele altei femei....

Și tu, la rândul tău, te-ai trezit în această dimineață în brațele altcuiva. Ai dormit bine. Te-a învelit și ți-a sărutat umărul când credea că dormi.Ți-a zâmbit de ”bună dimineața” și, ca de obicei, ați lenevit în pat. Ați băut cafeau împreună și ați vorbit despre nimicuri.Te place, te respectă, te face să te simți specială și uneori te întrebi de ce oare bărbatul ăsta aproape perfect te vrea pe tine și doar pe tine.

....dar ziua ta tot a început prost.L-ai văzut pe ”el” în brațele altei femei....Îți spui că nu trebuie să-ți pese, tu ești cât se poate de aproape de fericire, și îți spui că și ”el” are dreptul acesta.În definitiv, îl vrei fericit, nu?Îl iubești și vrei să fie fericit. Totuși, ești tristă...Poate pentru că ești egoistă și vrei ca fericirea lui să fie doar alături de tine.

Tu, ești o femeie cerebrală.Tu, realizezi că vă treziți separat, îmbrățișați de alte persoane, pentru că împreună nu se poate. Ați încercat, nu a mers.Știi că trebuie să vă continuați viețile în direcții diferite.

...dar inima ta e un copil răsfățat care vrea totul pentru el.Inima ta nu gândește, ci iubește.Inima ta vrea să privească toată dimineața la poza în care ”el” e fericit.O doare și simți cum începe să sângereze, dar ei nu-i pasă. Inima vrea să vadă poza, să o analizeze, să-și imagineze cum ”el” se trezește dimineața și-i zâmbește alteia. Te pune în fața unui întreg scenariu ”grotesc”: ei plimbându-se prin oraș, ținându-se de mână, iubindu-se, ”el” povestind toate lucrurile pe care tu deja le știi, glumind cum glumea și cu tine, oferindu-i fericirea....

Creierul, la rândul său, se opune. Îți spune cât de fericită poți fi cu cel de acum,îți amintește câ de bine te simți când știi că ești prețuită, respectată. Și uite așa, prin fața ochilor îți trec două vieți: viața ta și viața ”lui”....și ambele sunt frumoase, de invidiat, dar nici una nu este viața pe care ți-ai fi dorit-o acum câțiva ani.

Azi nu mai contează cum ai vrut să fie, cum a fost, cum este. Azi e război. Inima și creierul aruncă în stânga și-n dreapta cu argumente și amintiri murdare, iar tu ești câmpul de luptă. Te-ai transformat în dimineața asta simplă într-un paradox a ceea ce ești....și toamna ta e acum o luptă pe care doar tu o vezi, doar tu o simți și care îți va lăsa noi cicatrici.Așadar,bună dimineața, Manon!