Privește artificiile și nu se poate bucura la fel ca toți ceilalți. Ei nu i se par minunate, impresionante sau de nemaivăzut, ei i se par îngrijorătoare...Artificiile înseamnă un an nou, artificiile ei înseamnă un nou început pe care nu ar vrea să-l greșească așa cum a făcut în alți ani.
În acestă noapte,noaptea unei fraze fără ștersături, Manon are lângă ea Roșul din luminițe. E culoarea ei, cea care o face puternică, neînfricată și vie.
În jur e Verdele...pentru Manon adună într-o sclipire toți oamenii care o iubesc...o iubesc asa...
Dar toată căldura o primește de la Albastru. O ține de mână,iar privirea lui îi spune că va avea un an mai bun...sau poate cel mai dureros. Manon nu știe încă, Albastrul poate are o bănuială.
Treptat, se strâng în jurul ei Roșul, Verdele, Albastrul și celelalte Culori,iar ea este învăluită de Albul comun.
Manon, pe un acoperiș, îmbrăcată în Culori....și, pentru prima dată când se află pe un acoperiș, nu s-a gândit nici macar un moment că ar putea să sară.
Așadar, posibil "la mulți ani", Manon....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu