Zecele de Aprilie

  Către: Tărâmul Copilăriei, sub cireș, pe bancă

Suflet (10 aprilie): cu miros de primăvară și Vivaldi

Se spune că îți merge prost atunci când te aștepți să ai ghinion. Se pare că atragi asupra ta energiile negative ale universului, te asediezi cu pesimism și nu mai scapi de el. Am văzut oameni care poartă cu ei talismane, codițe de animale și fac pași înapoi când se întâlnesc cu pisici negre în speranța ca o să-și atragă noroc și o zi bună.
Noi nu credem în superstiții. Tu ai văzut multe, eu urmează să mai văd, dar ziua de azi a fost superstițios de mofturoasă.
A început grăbită, când și roua dormea, cu vaiete de mic suflet și deloc timp pentru asamblat bucăți din  dimineață. Totul părea din altă lume și nici măcar nu înțelegeam limba acestui univers.
Azi cifrele n-au avut niciun sens, n-am înțeles orele și m-am ghidat după soare. Superstițioasa zi de 10 s-a instalat cu extenuare și poftă de ne-existat. A adus cu ea un pahar de îndoială pe care mi l-a turnat în geantă, peste săculețul cu încredere, încredere în oameni.
Săculețul e greu, îmi face geanta să pară plină și trebuie să-l port mereu;  azi, Zece de Aprilie l-a făcut și mai greu de purtat.  Totuși, în toată povara aceasta, ceva a lipsit. Aveam geanta plină, numărasem în zadar cheile, broșa, ochelarii...dar ceva lipsea. Am căutat printre rânduri, am citit broșuri și am verificat prin colțuri, doar doar aflu ce lipsește, dar în zadar. Și așa, cu umbră și soare, fără ore și totuși infinită s-a strecurat ziua de 10 prin sufletul meu.
Acasă, pentru că sufletul îmi respiră mai bine la etajul nouă, am înțeles de ce Zecele de Aprilie m-a pus să merg pe sârmă până a venit apusul. Am înțeles de ce părea că s-a împiedicat ghinionul de mine și de ce azi nu am putut să mă bucur de muzică. Pentru că azi, din tradiție, ne întâlnim la povești. Azi îți spun „la multi ani”, îți povestesc sufletul meu și îmi amintesc că mi-e dor de tine. Azi e ziua in care nu pot să fiu tristă orice s-ar întâmpla, azi te sărbătoresc. Iar Zecele de Aprilie nu e orice zi, e o zi superstițioasă care îți amintește să nu uiți.

La mulți ani, povestitorul meu preferat!