Uneori parcă ies pe stradă și simt mirosul anilor 90. Mă apucă subit inocența, bucuria, chiar și dragostea de denim.
În alte zile, îmi pare că m-am împiedicat și am căzut în vreun roman al lui Orwell, asta dacă nu mă simt enigmatică precum o Otilie modernă.
În ultima vreme mă tot trezesc prin lumile lui Dante, iar dimineața mă aștept să-i întâlnesc pe Gargantua și Pantagruel.
Mă tem că se scurge umanitatea din mine.
La mulți ani, ție!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu